Romanele de debut publicate în limba românǎ sub pseudonimul Ecaterina PETRE
Editura Junimea Iaşi/2001
Romanul antrenează cititorul  în lumea complexă a exilului a cărui dramă începe cu aruncarea cheilor la pubelă, gest simbolic care închide uşa vieţii de dincolo de  cortina de fer. Şomajul face ravagii şi în mult dorita lume liberă, pentru emigranţi nu este deloc simplu să găsească un loc de muncă. Revoluţia română din decembrie 1989 este un eveniment care trezeşte la realitate opinia franceză şi contactele umane îşi aratǎ roadele. Incetul cu încetul, se instalează încrederea între oameni şi Ioana ajunge în fine să se simtă la ea acasă, afirmând : « Acasă a devenit, fără să-mi dau seama, acest loc de deasupra Cascadei, apartamentul în care locuiesc, ‘’acvariul’’ în care muncesc. Acum locul în care mă simt în securitate şi unde îmi caut refugiul nu mai este Bucovina mea adorată. Descoperirea acestei noi apartenenţe, a acestui alt « la noi », mă tulbură şi mă intrigă.
Ultimul capitol al cărţii ne poartă pe urmele câtorva tineri care au luat drumul exodului neîntrevăzând în România un viitor satisfăcător. Fraţii Mihai şi Corvin, doctoranzi în fizică în Oraşul din Alpi unde trăieşte autoarea, ca şi Carla, eminentă  tânără provenită din Bucovina care este în ultimul an al Universităţii Yale din SUA, sunt strigăte de alarmă care anunţă  pericolul “hemoragiei” de competenţe.


Din prezentarea făcută de Alexandru HUSAR (profesor universitar de esteticǎ literarǎ) :
Incep prin a mărturisi că romanul  Ucenici umilinţei  al doamnei Cornelia PETRESCU m-a impresionat mult şi, iată, pe susul primei pagini am notat : O revelaţie, în dreapta am notat : Un scriitor iar când am terminat lectura, pe ultima pagină am mai scris : Un om. Făcând aceste adnotări mi-am amintit cuvintele lui Whitman : Prietene, cine a citit această carte, a citit un om. Două elemente  sunt puse în evidenţăla lectura acestei cărţi : de o parte scriitorul, de alta omul, ambele la înălţime… In primul rând este fermitatea frazei, absenţa artificialului, eleganţa şi sobrietatea stilului, forţa de convingere a cuvântului care este autentic, scos din inimă, din inima unui om care a trăit. Şi scriitorul are un condei dotat, cel al unei fiinţe care simte şi vede în profunzime iar naraţiunea entuziasmeazǎ aşa cum nu multe o fac. Cu spontaneitate autorul sondează fiinţa umană în profunzimile ei, punând în evidenţă profilul fizic şi moral al personajelor cu o tulburătoare manieră revelatoare. Scriitorul simte mişcările intime ale personajelor sale, reacţiile lor, el trăieşte printre oameni ca un botanist printre plante… Mi-e teamă că nu voi putea spune tot ce aş dori despre această carte, dar cu siguranţă că ceeace impresionează cel mai mult  este diversitatea evenimentelor trăite şi aş asemăna-o cu explorarea unei savante care traversează o importantă experienţă morală şi ştiinţifică în Franţa acolo unde autoarea lucrează într-un Institut de cercetări şi unde întâlneşte obişnuita reacţie a francezilor care o tratează cu orgoliu şi integrarea în acest nou climat, în acestă nouă patrie nu este lucru uşor. Pe de o parte sunt eforturile de integrare, pe de alta, surprinse cu eleganţă şi delicateţe,  neîncrederea, suspiciunea şi mai ales suficienţa, recunoscută chiar de francezi… 
Editura Noël Iaşi/1998
Acest prim romanal autoarei evocă viaţa din România după cel de al doilea  Război Mondial şi în timpul dictaturii comuniste Scris sub formă epistolară, schimb de scrisori între Mara, sora care trăieşte în Bucovina şi Ioana care a ales calea exilului, romanul aduce şi comentează, din două puncte de vedere, episoade din ceeace autoarea numeşte prima sa viaţă.
Războiul cu atrocităţile sale este prezent chiar şi în visul copiilor dar mai cu seamă în comportamentul foştilor prizonieri de război  printre care tatăl celor două surori, foarte fragilizat de ceeace a trăit. Totuşi viaţa într-un sat în care convieţuesc ucrainieni, polonezi, evrei şi români este destul de liniştită datorită bunei înţelegeri între locuitori. Indoctrinarea comunistă a copiilor în şcoală începe însă să fie simţită în paralel cu tragedia ţăranilor deposedaţi de pământ pentru a intra în colhoz şi consecinţele dramatice ale refuzului. La vârstă adultă oamenii continuă să sufere cele mai teribile opresiuni precum siluirea femeii de a aduce pe lume minimum patru copii, urmată adeseori de drame provocate de această obligaţie. Accidentul din Cernobâl este descris cu autenticitate şi posibilele consecinţe apocaliptice ale acestuia sunt evocate. Cele mai triste pagini sunt cele care aduc sub ochii cititorului atrocitatea la care este condamnat deţinutul politic, umilit, exploatat, desfiinţat ca om. Zguduitoare prin prin  grotescul lor, sunt paginile care prezintă vizita cuplului prezidenţial într-o uzină unde chiar şi iarba arsă de gaze toxice este vopsită pentru a părea verde şi proaspătă.

Din prezentarea făcută de Maria COGALNICEANU  (profesoarǎ şi critic literar) :
Tema fundamentală a romanului este cea a culpabilităţii şi a inocenţei pierdute iar nenumăratele subteme : istoria trucată, mistificată, a României, prizonieratul la ruşi, vânzarea conştiinţelor suflet şi conştiinţă contra devenirii unor fluturi fără aripi, frica de securitate care antrenează delaţiune, crimele politice contra tuturor claselor şi păturilor sociale, schingiuirea deţinuţilor politici şi uciderea lor la Canal, drama ţăranilor înstăriţi forţaţi să intre în colhoz, epoca de aur  cu frigul şi înfometarea întregii ţări,  promovarea pe bază de sex şi nu de cap, sarcinile de producţie augmentate delirant, Cernobîlul, avorturile aseptice şi lipsa de mijloace de conceţie... Minciuna şi impostura, regizarea unei realităţi demne de condeiul lui Orwel apar în capitolui intitulat atât de elocvent Iarba vopsită sau metoda graficelor exponenţiale. Romanul are  o foarte frumoasă latură prin  descrierile care  au ceva din tablourile zugrăvite de Tonitza… Sentimentul de dor şi de dragoste, de lumea pură a copilăriei se pune în evidenţă  mai ales când este evocată pădurea Bucovinei : Sunt multe păduri minunate dar un singur Codru  iar toponime vechi şi stranii precum Mala Hora, Crujana, Lupăraia, ne duc cu gândul spre vremuri de demult.  
L’ALBUM BILINGUE UN AUTRE REGARD
Editat Tipolidana-Suceava/3004


Auteurs :
-  Didier TIRARD-COLLET, fotografii si tratament informatic
-  Cornelia PETRESCU, texte şi traduceri
Ilustraţie copertǎ : Cristina HREAMATA-MACOVEICIUC, artist plastic român.

Acest Album, realizat în cadrul asociaţiei Grenoble-Isère–Roumanie a încheiat  proiectul Şantier de valorizare a Patrimoniului. Schimb Cultural franco-român care s-a derulat în anul 2003 la iniţiativa şi sub responsabilitatea Corneliei PETRESCU. Lucrarea PRIVIREA ALTUIA este în acelaşi timp un album de artă şi  o lectură instructivă şi divertisantă. Albumul prezintă optesprezece artişti plastici români şi francezi care au participat la această acţiune culturală prin intermediul unor scurte CV-uri artistice şi a  trei reproduceri de lucrări pentru fiecare dintre aceşti artişti. Obiectul fiecărei opere este prezentat într-un scurt text bilingv cu adnotări istorice ; de asemenea sunt prezentate voiajele celor două formaţii în Bucovina respectiv în Chartreuse.

Cet Album, réalisé dans le  cadre de  l’Association ''Grenoble-Isère-Roumanie'' a achevé le projet Chantier de valorisation du Patrimoine, Echange culturel franco-roumain  réalisé en 2003 à l’initiative et sous la responsabilité de Cornelia PETRESCU. L’ouvrage bilingue UN AUTRE REGARD est à la fois un album d’art et une lecture instructive et divertissante. Cet album présente au public les dix-huit artistes plastiques roumains et français qui ont participé à cette action culturelle, à travers leurs CV artistiques et trois reproductions des œuvres créées par chacun d’entre eux. L’objet d’inspiration de chaque œuvre est présenté en un court texte bilingue avec précisions  historiques ; de même sont présentés les voyages des uns et des autres en Bucovine et en Chartreuse.